marți, 16 iunie 2015

Osho [Ego-ul este o iluzie]

   Împăratul Milind l-a chemat la curte pe călugărul Nagsen. Mesagerul s-a apropiat de Nagsen  si i-a spus:
- Nagsen, împăratul doreste să te vadă. Am venit să te invit la curte.
Nagsen i-a răspuns:
- Dacă asa doreste, voi veni, dar scuză-mă, nu există nici o persoană care să fie una cu Nagsen. Acesta nu este decât un nume, o etichetă functională.
   Curierul s-a întors la împărat si i-a raportat că Nagsen este un om foarte ciudat: i-a răspuns că va veni, dar că nu există nici o persoană care să fie una cu Nagsen. Împăratul a spus:
- Hm! Într-adevăr ciudat! Dar dacă a spus că va veni, va veni cu sigurantă.
   Nagsen a sosit la timp, în trăsura regală, iar împăratul l-a primit la portile palatului.
- Bhikshu Nagsen, fii binevenit! i-a spus el.
Auzind aceste cuvinte, căugărul a început să râdă:
- Îti accept ospitalitatea în calitate de Nagsen, dar te rog să nu uiti că nu există nici un Nagsen aici.
   Împăratul i-a spus:
- Vorbesti în enigme. Dacă nu esti aici, cine este cel care se află în fata mea si îmi acceptă salutul de bun venit? Cine vorbese cu mine?
   Nagsen a privit în spate, apoi a întrebat:
- Oare nu este aceasta trăsura în care am venit, maiestate?
- Ba da.
- Te rog să dispui eliberarea cailor.
După ce caii au fost eliberati, Nagsen a arătat către ei si a întrebat:
- Este aceasta trăsura?
- Cum ar putea fi numiti caii trăsură?  A întrebat împăratul.
La un semn al călugărului, caii au fost condusi în grajd. Nagsen a arătat către frâie si a întrebat:
- Este aceasta trăsura?
- Evident că nu. Acestea sunt frâiele.
Au fost descătusate si frâiele, iar Nagsen a întrebat:
- Sunt aceste roti trăsura?
- Nu, sunt doar rotile ei, nu trăsura în sine, a răspuns împăratul.
Călugărul a continuat, ordonând desfacerea treptată a părtilor trăsurii, dar la fiecare întrebare a sa, împăratul a fost nevoit să răspundă: ,,Aceasta nu este trăsura.’’.
În final, nu a mai rămas nimic. Călugărul a întrebat:
- Ei bine, unde este trăsura? La fiecare parte componentă, te-am întrebat: ,,Este aceasta trăsura?’’ iar tu mi-ai răspuns că nu. Spune-mi, unde este trăsura?
Revelatia l-a uluit pe împărat. Trăsura nu mai exista, dar când fusese dezmembrată, a fost nevoit să răspundă că nici una din părtile compenente nu era cu ea.
Călugărul a continuat:
- Întelegi? Trăsura nu era altceva decât o asamblare a mai multor părti componente. Ea nu are o existentă în sine, un ego. O trăsură este doar o combinatie.
Căutati în interior: unde este egoul? Unde este ,,eul’’dumneavoastră? Nu veti găsi acest ,,eu’’ nicăieri. El nu este altceva decât o combinatie între mai multe energii; asta-i  tot. Oricât de mult îl veti căuta, tot ce veti găsi va fi vidul. Iubirea se naste din acest vid, căci el nu este una cu eul, ci cu divinitatea.
Iubirea nu se poate naste decât din vid, căci numai vidul este capabil să fuzioneze cu alt vid; numai un vid poate deveni una cu un alt vid. Două persoane nu pot deveni una, dar două viduri pot, căci între ele nu mai există nici o barieră. Orice alt aspect în afara vidului este înconjurat de ziduri. De aceea, al doilea principiu pe care trebuie să-l retineti este acela că atunci când personalitatea dispare, ,,eul’’ nu mai poate fi găsit. Unicul lucru care rămâne este totalitatea. Atunci când se petrece acest lucru, toate zidurile se prăbusesc, toate barierele dispar, iar fluviul iubirii zăvorât până atunci în interior poate irupe. La urma urmei, a fost întotdeauna pregătit, asteptându-vă să deveniti un vid pentru a-i permite să curgă.
Atunci când săpăm un put, apa se află deja în interior; ea nu trebuie adusă de nicăieri. Tot ce trebuie să facem este că înlăturăm pământul si pietrele care îi blocau iesirea. De fapt, ce facem atunci când săpăm o fântână? Nu facem altceva decât să creăm un gol, astfel încât apa ascunsă dedesubt să poată iesi în afară, să poată curge. Ea se află în permanentă în interior, dar are nevoie de spatiu pentru a se manisfesta. Este dispererată să obtină acest spatiu, dar nu îl găseste nicăieri. Atunci când săpăm putul, noi eliminăm pietrele si nisipul care îi stau în cale, si apa paote să iasă liber la suprafată.

În mod similar, iubirea se află întotdeauna în interiorul fiintei umane; unicul lucru de care are ea nevoie este spatiul, vidul care să îi permită să curgă liber, să iasă la suprafată. Noi suntem însă plini de ,,eul’’nostru. Toată lumea se laudă cu propriul ,,eu’’, dar nu uitati: atât timp cât veti striga ,,eu’’,  fiinta dumneavoastră va fi plină de nisip si pietre, iar iubirea nu va putea curge liber prin ea.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu